Ghiveci cu vinete, ardei si leurda

Micul prinţ se urcă pe un munte înalt. Singurii munţi pe care îi cunoscuse vreodată erau cei trei vulcani care îi ajungeau până la genunchi. Şi el se folosea de vulcanul stins ca de un taburet. "De pe un munte înalt ca ăsta, îşi spuse el, voi zări dintr-o dată toată planeta şi toţi oamenii..." Dar nu zări nimic în afară de vârfuri stâncoase bine ascuţite.
- Bună ziua, spuse el la întâmplare.
- Bună ziua... Bună ziua... Bună ziua... îi răspunse ecoul.
- Cine sunteţi voi? întrebă micul prinţ.
- Cine sunteţi voi… cine sunteţi voi… cine sunteţi voi… răspunse ecoul.
- Fiţi prietenii mei, sunt singur, spuse el.
- Sunt singur… sunt singur… sunt singur… răspunse ecoul.
"Ce planetă ciudată! gândi el atunci. E uscată, numai ascuţişuri şi sărată.

Iar oamenilor le lipseşte imaginaţia. Ei repetă ceea ce li se spune. La mine aveam o floare care vorbea întotdeauna prima…"

*

Asa cugeta Antoine de Saint Exupery in al lui 'Micul print'.  Asa cugetam si eu strabatind idei si ginduri care populau o imaginatie ce ma naucea citeodata. Asa-mi cugeta imaginatia in fata unui fel de ghiveci absolut fabulos. 

Baza e arhicunoscuta: celebrul sote turcesc, cu vinete si ardei.  Si intimplarea intimplatoare nu-si dezminti renumele dindu-mi  ghes la a arunca o lingura buna de pasta de leurda la finalul facerii-facutului, dupa ce luai de pe foc tigaia minune. Acoperita compozitia cu capac pret de citeva minute si ce va ramine de facut nu va fi altceva decit a savura un CEVA surprinzator ca textura, arome, gust....si cam tot ce vreti. 

Si, pentru ca totul sa fie intregit frumos si unitar, un soi de "tzaziki" neaos (facut din iaurt grecesc amestecat cu aceeasi pasta de leurda) veni si-si savirsi minunata lene primavaratica peste vinete si ardei.

De mers... ghiveciul se potriveste linga oaresce carneturi insa nici asa simplu cum l-a lasat mumasa de origine nu-i deloc de lepadat!

Incercati si-mi veti da dreptate.

*

Enjoy!