"Sa nu va fie rusine cu mancarurile autentice! Dimpotriva, sa faceti totul pentru a le promova!" .Vorba vine de la un gastronom francez care avea 'bunul simt' sa mai adauge, parca pentru a intari cele spuse mai intii: "Rien de plus contemporain que la tradition!" (Nimic mai contemporan decat traditia!).
Eu nu pot decit sa ma plec in fata ideii lui si sa-i urez numai si numai de bine si impliniri cit cuprinde, in toate cele...
Si cred ca ar cam fi cazul sa lasam fitele deoparte, sa mai dam in ... uitare rolul de cenusareasa al mancarurilor autohtone, mincaruri care-s pe nedrept catalogate a fi "ciobanesti" sau "taranesti", sa nu ne mai strimbam nasu' simandicos la mirosul branzei de burduf sau al vreunui alt produs care-si plateste valoarea in recunoastere internationala, sa prapadim mamii saraciei toate fasoanele si blazoanele importate in baza unor influente nesanatoase dar si a unei slabe educatii(mai ales intr-ale bucatarelilor).
Credeti ca frantuzul stie ce-i aia rusine cind pomeneste de "puturoasa" de Camembert, pregatita dupa cea mai veche reteta normanda? Sau suedezu' strimba buza cind isi maninca pestele murat in saramura oceanului de-ti vine s-o iei la vale numa' cind destupa butoiu' in care-l tine?
Daca ar fi s-o luam altfel, ei bine, de pe la 1800, cartile de bucate sunt pentru romanii-ardeleni un fel de scoala culturala si sociala care a stiut sa razbata prin istorie. Asa ca, vin si va propun o reteta scrisa in cel mai dulce si mai arhaic limbaj intilnit de mine(in afara de cel din Tara Hategului, bineinteles), limbaj caruia nu i-am putut rezista, punind retipisa asa cum a fost ea scrisa.
"Sa iei muschi de vaca sau carne macra, sa o prajesti si sa tai felii subtiri, sa le bati cu cutitul, si sare putin. Carnea ramasa sa o toci marunt cu petrinjel verde, coaja de alamaie, pane muiata in lapte si putina smantana. Apoi intinzi tocatura aceasta suptire pe feliile de carne si le invalesti ratunde. Apoi pui in tingire putina slanina sau grasime, ceapa, frunza de dafin, ceva cimbru si morcovi, toate taiate felii, pui feliile cele invalite deasupra, le sarezi si torni deasupra otat si apa, cat sa le cuprinda, si le lasa sa fiarba. Cand sunt gata, pui carnea in blid si torni sosul, cat trebuie, prin sata."
"200 retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti" - M Kogalniceanu, C. Negruzzi
O singura precizare am a face la reteta asta: n-am mai prajit carnea folosind-o cruda, asa cum a fost ea la origini.
Reteta merita incercata pentru ca aduce un plus de savoare dar si de finete meniului in care e inclusa.
O garnitura de legume diverse e binevenita linga 'sarmalutele' de muschi, potrivite extraordinar de bine de gustul slaninutei si-al condimentelor.
Enjoy!
2 comments:
Am venit fuguta sa vad minunatia aceasta !!
Mie niciodata n-o sa-mi fie rusine cu mancarurile autentice , si nici ca traiesc in aceasta tara SUPERBA pe care nu as inlocui-o cu nicicare alta !! ;) ... cat despre preparat nu pot spune decat ca sunt sigura ca e un deliciu !!
PS.Superbe pozele !! <3
Magduto, cred ca e printre putinele preparate cu carne de vitel la baza pe care nu m-as satura sa le tot fac (alaturi de ciorba de vitel)si asta se intimpla, cred, si datorita faptului ca-ti da friu liber limbii si imaginatiei; fara gramaje, fara stricteti de vreun fel. Gustul va depinde doar de ceea ce tu alegi sa bagi in oala.
Intr-un cuvint, e fenomenala reteta asta!
Post a Comment