Inapoi la origini: de la papara la desert

 

Asa cum e povestea chinezeasca a celor 5 oua fierte tari sau a oualor de aur de la curtea lui Brancoveanu, asa e si povestea paparei mele de azi. Am pornit, cu avint, pe calea nestiuta dar fantastica a bucatarelilor paparelor si-am descoperit, la final, intelepciunea si binecuvintarea unui desert.

Desi e un fel de mincare sarat pe care-l poti adapta nevoilor si dorintelor tale, in unele zone ale tarii(Banat si mijloc de Ardeal), papara e socotita a fi doar o cina pe masa romanului. Dincolo de banalitatea si simplitatea ei, e misterul care se ascunde in forma/cratita in care-o pregatesti. Ce-o fi acolo? La prima vedere e o prajitura cu doua blaturi si nu e. Ar putea fi o budinca ? Neahhhh....nici macar. E o papara virtoasa si invirtosata de creatorul ei ? Nu-i nici asta. Si-atunci ? E un fel de doua feluri, cum zice fie-mea, care poate fi mincat unde vrei, cum vrei si cind vrei.

Si, drumul simplu si direct al paparei clasice romanesti, brusc se ramifica trimitindu-ma spre zone unde am putut descoperi placerea.

5 oua

500-600 ml lapte (poate ceva mai mult)

600-700 gr piine felii (alba)

500 gr brinza de vaci (sau cas sau telemea)

sare

1-2 l-ri de unt

Bati laptele cu 2 oua si-un praf de sare. Brinza o amesteci cu 3 oua si cu sare. Ungi cu unt o cratita sau forma si stratifici : felii de piine inmuiate in lapte apoi un strat de brinza, apoi iar felii de piine inmuiate apoi brinza. Torni peste brinza si restul de lapte si dai la cuptor la foc domol, atit cit sa faci papara asta s-o ia la sanatoasa in sus dar sa si-si sporeasca savoarea.

De aici, am pornit pe drumul nestiut al desertului. De ce sa fac o papara cind pot folosi si fructe ? Asa ca, la amestecul de brinza am adaugat 1-2 l-te de extract de vanilie si 5-6 l-ri de zahar.Peste primul strat de piine(eu am folosit o varietate cu secara) am pus brinza apoi 2 miini bune de mure (sau alte fructe de padure, din cele puse pt. iarna la congelator).Am acoperit cu un alt strat de piine inmuiat, am uns cu brinza deasupra si am presarat iar o mina de mure(grija mare sa nu preaumpli forma, lasa loc pt. cresterea cuvenita si ceruta de bataia oualor cu laptele).Goleste si restul de lapte ramas peste 'papara' ta. Totul merge apoi la cuptor si-acolo ramine pina capata o fata zimbareata de atita rumeneala. 

Se poate minca asa cum e, calduta(pe post de budica) sau rece(pe post de prajitura), pudrata cu zahar sau cu sirop de mure, cu mure(sau alte fructe de padure)sau fara, cu inghetata sau fara, cu un sos de vanilie sau fara.....si lista continua. 

Papara asta se mai poate face si cu un adaus de cirnat sau alta afumatura in locul fructelor 
si-a vaniliei.

papara rece, taiata ca o prajitura

Rezultatul e un dulce atit de pufos si de usor pe cit e aroma de subtila si de fina. Te trimite dincolo de limitele impuse de un titlu al unei retete banale dar care ascunde in ea atitea si-atitea mistere.

papara calduta, ca o budinca

Enjoy !