Povestea unor trufe



Postul de azi imi produce o ciudata stare. Si chiar n-am habar de ce. Nu stiu de unde sa-l apuc. Nu stiu cum sa-l cladesc. Nu stiu ce va contine. Nu stiu cum il voi incheia. 
Poate ca si eu, ca si arborele de cacao al  Americii Latine am nevoie de plinatatea simbolistica a ceva fara de care nu pot creste singura.  Sau , poate ca nu am nevoie decit de frunzele bananierului si ale coralului din seva carora sa-mi trag energia. Poate ca si eu, asemeni lui imi implinesc rodul doar in compania altor copaci si cu generozitate impart bautura zeilor.Poate ca si eu, asemeni lui Cortez am fost sedusa de plantatia de cacao pe care-am primit-o ca dar divin de la Montezuma . Sau poate ca si eu am nevoie de maca sau de siropul de agave sau de algele verzi pentru a fi ca jaguarul atit de protejat si de venerat de amerindieni.
Am acceptat acel potir de xocolatl din care am baut fara a-mi da seama ca  aceasta era   suprema revansa a aztecilor in fata Lumii Vechi.... Doar risnind  boabele amare de cacao si amestecind pudra cu apă, vanilie, chili, alge de apă dulce şi alte plante cu puteri paganice,aztecii au pus in genunchi secole de civilizatie.
Si atunci cum sa nu mai beau din amestecul gras, gros si bogat ce are puterea de seducere a mierii ?




Ingrediente(pt. 12 trufe):

100gr ciocolata cu continut mare de cacao (70-80%)
100ml frisca lichida
un praf de sare
1 l-ta de pudra de ghimbir
1/2 l-ta de piper alb macinat
citeva picaturi de lichior de portocale.



Frisca se pune intr-un vas, pe baie de aburi. Cind s-a infierbintat se adauga ciocolata rupta bucati si sarea. Se amesteca compozitia pina cind se topeste ciocolata si se omogenizeaza totul. Se da deoparte si se lasa citeva minute apoi se adauga restul de ingrediente; se amesteca si se da la rece. Dupa ce s-a intarit totul, cu o lingurita se rup bucati din el si-n palmele pudrate cu cacao li se da forma de bila. Se tavalesc bilele prin cacao.
Atetionare: nu se manevreaza prea mult bilele intre palme. Exista riscul sa se inmoaie.
Se pastreaza la rece.


“Inimă de Jaguar nu pleacă niciodată la vânătoare fără să bea din licoarea iute şi amăruie de xocolatl pregătită de Surâs de Primăvară. El ştie că ea, în secret, pudrează cu trei degete şi un praf de alge albastru-verzui din lacul dulce de la răsare-soare”.
Care ar putea fi dintre cele doua puteri cu aura de poveste azteca ?
Unt de cacao, sirop de agave, pudră de cacao , unt de cocos, carob, maca, alge verzi, păstaie de vanilie, scorţişoară si sare?
Sau ?
Sirop de agave, pudră de cacao, unt de cocos, carob, pudră de chili cayenne, scorţişoară si sare ?
Nu stiu. Stiu doar ca spaniolii au amestecat dulcele vaniliei in xocolatl, francezii au venit cu laptele, englezii au readus oarecum xocolatl aproape de forma primara si primitiva a arborelui din care isi imprastie magia peste secole.
 Iar eu stiu acum, ca postul de azi a adus o umila plecaciune in fata lui Quetzalcoatl cu al lui arbore de cacao.





Post a Comment