Hai, ca o sa-mi spune-ti…” Ce faci draga mea, e post ! “
……Si ? Se va termina si postul asta. Veti vrea ca sa treceti la altfel de mincaruri , mai ales ca vine Craciunul si Anul Nou. Si placinta asta sunt sigura ca va fi pe gustul vostru. Nu e simplu de facut pentru ca cere o dexteritate aparte intinderea aluatului dar rezultatul merita efortul. Si , la fel ca si in dragoste, prima data e cel mai greu.
Zonele geografice unde o veti intilni la loc de cinste pe orice masa , a oricarei gospodine sunt : jud. Bihor, Vata- Brad-Criscior -jud. Hunedoara, anumite zone din jud. Maramures si citeva areale din jud. Vrancea si din Dobrogea. Si ……cam atit.
Neavind la indemina alt mijloc decit aparatul foto, reteta asta va fi explicata in fotografii . Si poate ca e mai bine asa. Doar scurte comentarii vor fi adaugate pentru a fi pe intelesul tuturor. Si am apelat la bunavointa colegelor pentru a ma ajuta, ca mde, nu poti si sa intinzi foile si sa fotografiezi. Sper sa va placa rezultatul !
Dar, vorba lunga -saracia omului asa ca, sa-i dam ” bataie”.
Pasul unu: pt. o tava de placinta aveti nevoie de:
Aluatul : 500 gr. faina din cea mai buna , 250 ml apa “longhiosha” adica calduta ca pentru piine,sare,unele doamne mai adauga si-o lingura de otet ( se pun toate intr-un castron si se amesteca apoi se incepe framintatul pina la omogenizare). Se rastoarna aluatul pe o suprafata infainata. Se framinta si i se da o forma de bila. Se lasa 10 minute sa stea. Se mai framinta putin apoi se mai lasa 30 de minute sa stea, de data aceasta acoperind aluatul cu un prosop ca sa nu se usuce suprafata lui . Consistenta aluatului nu trebuie sa fie prea virtoasa (dura ). De acum incepe aventura. Toate manevrele ce se vor face de acum se fac pe o fata de masa mare , pudrata cu faina ( bihorencele folosesc un cearsaf curat , destinat doar acestui scop ). Se pudreaza si “bila” de aluat cu faina si se incepe aplatizarea lui cu sucitorul de lemn. Dupa ce s-a intins destul de mult , atit cit permite, se unge intreaga suprafata a aluatului cu ulei apoi, cu grija, se vira miinile pe sub aluat si se intinde tragind cu dosul palmei de aluat spre margini. Acum urmeaza virful degetelor care, virite pe sub aluat, vor trage de aluat dinspre mijloc spre margini. Si se intinde...si se intinde....si se intinde ....pina cind foaia de aluat va fi aproape transparenta.
Acum, urmeaza pasul doi.
UMPLUTURA : cartofi fierti si pasati, brinza sarata de oaie ( poate fi si cas sarat de vaca ). Se amesteca. Se presara in mod egal pe toata suprafata foii de aluat.
Se stropeste cu ulei totul si se incepe rularea aluatului. Se indoaie o margine apoi se ridica de cearsaf si se lasa aluatul sa curga (alunece) de la sine pina jumatate de foaie e rulata. La fel se procedeaza si din partea opusa. Se taie ruloul in bucati de dimensiunea tavii, se aseaza in tava ( eu folosesc hirtia de copt in loc de grasimea pt. uns tava). Se ung rolele cu ou batut cu citiva stropi de apa si se presara cu susan.
Se da la copt in cuptorul preincalzit la 200 C apoi se reduce la 180 ‘C (depinde si de cuptorul pe care-l aveti in dotare ). Cind e coapta placinta se scoate din cuptor si se lasa sa se racoreasca.
Rezultatul final este ……
 |
Dar, de regula, jumatate din placinta din tava se maninca atunci !!!
Cam asta ar fi aluatul placintei in foi, sau a strudelului sasesc, sau a placintei crete maramuresene, sau de ce nu, a baclavalei dobrogene, bineinteles cu variatiunile pe aceeasi tema , specifice zonei.
Umplutura difera si ea, de la brinza simpla, la cea cu marar si verdeturi (lobode, salata, spanac, varza calita, ceapa), de la cea cu brinza dulce si stafide aromat totul cu vanilie, la cea cu mere dustuite, de la cea cu ludaie (dovleac alb) la cea cu fistic , sirop de zahar si scortisoara…..si lista poate continua. Si, la urma urmei, cred ca umplutura aleasa depinde doar de propriul gust si, nu in ultimul rind, de propria placere.
Imi indrept multumirile si recunostinta catre doamnele care m-au ajutat sa realizez acest material…..doamna Lucia, doamna Otilia si doamna Adriana !
No comments:
Post a Comment