Ciorba de loboda rosie


Cine nu cunoaste loboda ? Cine nu a auzit vreodata de ea? Citi o mai includ in meniul saptaminal si primavaratic? Si nu numai...
Fie ca e un simbol al primaverii, fie ca e innobilata cu puteri magice, asa cum au facut-o bunicile nostre, loboda e de departe un mit care a ramas la stadiul asta doar in bucatareala urbana unde verzele de Bruxelles, broccoli si alte 'fineturi' cosmopolite si-au facut simtita prezenta gratie marilor magazine.


Cunoscuta asiaticilor dar si europenilor din cele mai vechi timpuri, dacii au facut din ea un bun de pus in strachinile de lut ars. Transmitind-o ca mostenire generatiilor ce le-au urmat, n-au facut altceva decit sa le asigure un mijloc de supravietuire in timpurile grele care aveau sa-i macine ca natie. 
Rezistenta la seceta dar si la ger, din planta perena cu virsta de invidiat s-a reinventat intr-o eleganta si rafinata doamna verde, rosie sau galbena care poate fi semanata si cultivata, cu efort minim(chiar deloc) de intretinere a culturii. Si nu-i de colea vecinatatea lobodei cu macrisul, urzica, stevia, untisorul, papadia sau podbalul pe masa romanului care inca mai crede in mincarea ca 'bun national'.
Daca ar fi sa fac un clasament al ciorbelor neaose atunci, cu siguranta, ciorba de lobode rosi as pune-o pe primul loc. Gust rafinat, aspect care te duce cu gindul, mai degraba, la o fiertura ce bolboroseste a urseli, miros ce te nauceste cu aromele(musai de leustean si hrean) si amintiri naprasnice care te invaluie cu imagini ce vin de departe. 
Asta-i ciorba mea de lobode rosi si-i aduc lauda in slova virtuala asa cum, inaintasii mei au imortalizat loboda in scrieri celebre. Sa-l amintesc pe I.L. Caragiale, Grigore Ureche, Al. Odobescu, Topirceanu, Petrut Parvescu sau bardul Eminescu?


Ingrediente:
1 kg de frunze de loboda rosie, spalata si taiata fisii (eu o prefer intreaga, la fel cum o prefer pe cea rosie pentru gustul mult mai pronuntat fata de varietatea verde; cea galbena e rarisima in Romania)
1 ceapa tocata
1 l-ta ulei de masline
1 l de bors
1 morov taiat rondele sau ras mic
2 l apa clocotita
1 capatina mica de usturoi zdrobit si facut pasta
sare, piper
200 ml iaurt sau smintina
1 ou
1 l-ta hrean ras mic
1 mina zdravana de leustean tocat

Loboda, morcovul, ceapa, uleiul si piperul se pun la fiert in apa. Dupa o jumatate de ora se adauga borsul, usturoiul si sarea lasind totul sa mai clocoteasca pentru citeva minute (2-3 minute ar trebui sa fie suficiente).
Oul sa bate cu smintina. Se trage oala cu ciorba de pe foc si se drege fiertura cu oul batut, hreanul si leusteanul.


Usturoiul e contributia oltenilor la desavirsirea unui gust deja perfect. Ardelenii, mai cu mot, vin, si pe final de 'bolboroseala' a zamei in oala, mai sparg cu grija niste oua in deplinatatea fascinanta de rosu lobodesc, facind un fel de oua romanesti, insa ceva mai altfel. Gustul de ou/galbenus fiert in plina lingura de ciorba calda, alaturi de gustul dulce-acrisor al frunzei de loboda e mai mult decit perfect si nu te poate duce cu gindul decit la versatilitatea bucatariei pur romanesti. Desigur, in sensul al mai bun cu putinta ...





Enjoy !

Post a Comment