Trecusem pe la Dumbrava Sibiului si ne lafaiam lenea si oboseala drumului , calarind hidrobicicletele de pe luciul lacului. Era un sfirsit de august torid. Sfirsit de saptamina. Final de festival. Si-n Marginime, la Curmatura mirosea a brinza de oaie si-a vinars din cel de-ti facea urechile sa pocneasca.
Ne oprisem (din drumul nostru spre casa) la rudeniile din zona nestiind ce placeri lumesti ne sunt pregatite. Atunci am aflat prima data de Festivalul brinzei si-a tuicii din Marginimea Sibiului, festival ce era ridicat la rang de must be in fiecare an , la Curmatura, pe Valea Stezii. Unchiu' si cu tusa s-au gindit ei cum sa ne faca sederea cit mai 'palpitanta' intrecindu-se in a-si face oaspetii cit mai imbuibati de cele placute limbii si stomacului, dar si de cele spirituale, oferindu-ne totodata si o mostra rarisima de cint autentic de Marginime.
Postul de azi se va referi strict la bulzul ciobanesc pe care eu l-am facut (la ceva timp dupa experienta sibiana) acasa la mine, in inima Ardealului, cu profunda recunoastere si respectul cuvenit amintirii acelui bulz ciobanesc , cel mai bun pe care l-am mincat pina atunci, bulzul de Curmatura.
Ingrediente:
apa, faina de malai din soiul acela mai fainos, nu grisat, sare
brinza de burduf, unt
Se face o mamaliga virtoasa care se fierbe bine. Se lasa sa se ostoiasca putin fierbinteala, apoi, cu miinile ude de zer se rup din ea bucati mari cit pumnul. In fiecare bucata se pun bucatele de unt si brinza de burduf. Se acopera cu grija totul, dindu-i-se forma de minge bucatii de mamaliga umpluta. In mod normal, in Marginime, bulzul asta se coace pe jar de lemn. Eu, in mod 'anormal' am copt bulzul in tigaie, cu putin adaos de unt. Se serveste cu smintina groasa si grasa adunata de pe laptele crud, de bivolita.
Tot in acel sfirsit de august am aflat ca, in unele zone, bulzul se inveleste intr-o crusta de namol ca apoi sa se puna in jar pret de 1-2 ore. Dupa asta, crusta se sparge si ramine dedesubt cel mai frumos , galben si stralucitor bulz, asemeni bulgarelui de aur.
Tot pe Valea Stezii am aflat despre bulzul dacic si despre bulzul de Miacori care rupe orice bariera de 'bun-simt' la capitolul stomac indestulat si savoare nebuna. O combinatie decadenta de mamaliga, brinza,oua, cirnat, costita si toate amestecate dupa un ritual binestiut doar de cei care-l fac.
Ne oprisem (din drumul nostru spre casa) la rudeniile din zona nestiind ce placeri lumesti ne sunt pregatite. Atunci am aflat prima data de Festivalul brinzei si-a tuicii din Marginimea Sibiului, festival ce era ridicat la rang de must be in fiecare an , la Curmatura, pe Valea Stezii. Unchiu' si cu tusa s-au gindit ei cum sa ne faca sederea cit mai 'palpitanta' intrecindu-se in a-si face oaspetii cit mai imbuibati de cele placute limbii si stomacului, dar si de cele spirituale, oferindu-ne totodata si o mostra rarisima de cint autentic de Marginime.
Postul de azi se va referi strict la bulzul ciobanesc pe care eu l-am facut (la ceva timp dupa experienta sibiana) acasa la mine, in inima Ardealului, cu profunda recunoastere si respectul cuvenit amintirii acelui bulz ciobanesc , cel mai bun pe care l-am mincat pina atunci, bulzul de Curmatura.
Ingrediente:
apa, faina de malai din soiul acela mai fainos, nu grisat, sare
brinza de burduf, unt
Se face o mamaliga virtoasa care se fierbe bine. Se lasa sa se ostoiasca putin fierbinteala, apoi, cu miinile ude de zer se rup din ea bucati mari cit pumnul. In fiecare bucata se pun bucatele de unt si brinza de burduf. Se acopera cu grija totul, dindu-i-se forma de minge bucatii de mamaliga umpluta. In mod normal, in Marginime, bulzul asta se coace pe jar de lemn. Eu, in mod 'anormal' am copt bulzul in tigaie, cu putin adaos de unt. Se serveste cu smintina groasa si grasa adunata de pe laptele crud, de bivolita.
Tot in acel sfirsit de august am aflat ca, in unele zone, bulzul se inveleste intr-o crusta de namol ca apoi sa se puna in jar pret de 1-2 ore. Dupa asta, crusta se sparge si ramine dedesubt cel mai frumos , galben si stralucitor bulz, asemeni bulgarelui de aur.
Tot pe Valea Stezii am aflat despre bulzul dacic si despre bulzul de Miacori care rupe orice bariera de 'bun-simt' la capitolul stomac indestulat si savoare nebuna. O combinatie decadenta de mamaliga, brinza,oua, cirnat, costita si toate amestecate dupa un ritual binestiut doar de cei care-l fac.
No comments:
Post a Comment