Un ALB asezat perfect la jumatatea drumului intre ignoranta celor 0% grasime dorita(nu si posibila) si religiozitatea celor 100% experienta unica. Cind echilibrezi gustul de lapte crud cu praful grunjos de la muntele de sare , cind ridici descintecul celor 15 grade de inceput de poveste la rang de must be in iz usor abracadabrant de poveste din copilarie, cind experienta ta, a celui care savirsesti minuni devine o nebunie calma si cu tilc liber de pasiuni rascolitoare ei bine, abia atunci poti zice ca zborul e perfect si rezultatul e o pura bucurie.
Cam asta inseamna mozarella pentru un profan in bucatareala lactatelor. N-am avut idee ca poti s-o faci bine mersi acasa pina n-am vazut-o facuta in ograda altora. Si Florin m-a convins, absolut fara nici un efort ca isi merita descrierea pe care a dat-o blogului sau de bucatareala: "Beware! I have a kitchen and I'm not afraid to use it ! " Crazy mother cooker m-a invatat sa folosesc ceea ce am pentru a-mi satisface una dintre marile placeri ale vietii. Multam frumos Florine !
Cum am facut-o eu e ceea ce voi descrie mai jos...
Ingrediente:
1. Se incalzeste laptele atit cit sa fie dezmortit , ca si apa pentru piine.
2. Se adauga sarea de lamiie. Se ameasteca si se lasa citeva minute sa stea.
3. Se incalzeste iar pina la 30 de grade (n-am avut termometru asa ca, testul degetului a fost cel mai sigur. Mi-am amintit de vremurile cind pregateam biberonul pentru fiemea asa ca, alt indicator mai bun n-am gasit). Se opreste focul.
4. Se adauga cheagul in lapte apoi se acopera si se lasa sa stea 30 de minute.
5. Se scoate brinza din zer, scurgind cit mai mult din lichid.
6. Se da la microunde, pret de 30 de secunde la putere maxima (la mine '3 flacari' e maxim). Se scurge de zer, incercind sa se elimine iar cit mai mult lichid, masind bine compozitia.Se adauga sarea.
7. Iar o tura de microunde, tot la '3 flacari' si tot pt. 30 de secunde.
8. Se scoate, se rastoarna pe un dog de lemn si incepe povestea framintatului-impachetat.
9. Grija la fierbinteala amestecului !
Am masat 'aluatul' apoi l-am intins ca pe aluatul frantuzesc ce-l fac atunci cind vreau haios de sarbatori. L-am intins iar si iar l-am impachetat. Acum, are deja luciu, e elastic si grasimea laptelui se simte pe degete.Si iar l-am intins si iar l-am impachetat.
10. L-am aplatizat si l-am rulat, dindu-i forma de sul.
11. Se da la rece. Si...cam atit.
Data viitoare o sa incerc sa fac si acei bocconcini care-s supremul in materie de gust 'mozarellesc' si asta se va intimpla doar atunci cind voi avea la indemina lapte de bivolita.
Merita sa incercati pentru ca e simplu de facut.
Update la postul asta: bocconccini si-au aratat albul perfect, direct la oala lumii.
Cam asta inseamna mozarella pentru un profan in bucatareala lactatelor. N-am avut idee ca poti s-o faci bine mersi acasa pina n-am vazut-o facuta in ograda altora. Si Florin m-a convins, absolut fara nici un efort ca isi merita descrierea pe care a dat-o blogului sau de bucatareala: "Beware! I have a kitchen and I'm not afraid to use it ! " Crazy mother cooker m-a invatat sa folosesc ceea ce am pentru a-mi satisface una dintre marile placeri ale vietii. Multam frumos Florine !
Cum am facut-o eu e ceea ce voi descrie mai jos...
Ingrediente:
lapte crud, nefiert (preferabil de bivolita dar, al meu a fost de la cea mai pura rasa de Baltata romaneasca)
aprox. 1/2 l-ta de sare grunjoasa (sau de mare)
1 plic de sare de lamiie ( 1/2 dizolvat in putina apa plata, 1/2 ramine sub forma de praf )
1-2 l-te de sol. de cheag dizolvat in apa
2. Se adauga sarea de lamiie. Se ameasteca si se lasa citeva minute sa stea.
3. Se incalzeste iar pina la 30 de grade (n-am avut termometru asa ca, testul degetului a fost cel mai sigur. Mi-am amintit de vremurile cind pregateam biberonul pentru fiemea asa ca, alt indicator mai bun n-am gasit). Se opreste focul.
4. Se adauga cheagul in lapte apoi se acopera si se lasa sa stea 30 de minute.
5. Se scoate brinza din zer, scurgind cit mai mult din lichid.
6. Se da la microunde, pret de 30 de secunde la putere maxima (la mine '3 flacari' e maxim). Se scurge de zer, incercind sa se elimine iar cit mai mult lichid, masind bine compozitia.Se adauga sarea.
7. Iar o tura de microunde, tot la '3 flacari' si tot pt. 30 de secunde.
8. Se scoate, se rastoarna pe un dog de lemn si incepe povestea framintatului-impachetat.
9. Grija la fierbinteala amestecului !
Am masat 'aluatul' apoi l-am intins ca pe aluatul frantuzesc ce-l fac atunci cind vreau haios de sarbatori. L-am intins iar si iar l-am impachetat. Acum, are deja luciu, e elastic si grasimea laptelui se simte pe degete.Si iar l-am intins si iar l-am impachetat.
10. L-am aplatizat si l-am rulat, dindu-i forma de sul.
11. Se da la rece. Si...cam atit.
Data viitoare o sa incerc sa fac si acei bocconcini care-s supremul in materie de gust 'mozarellesc' si asta se va intimpla doar atunci cind voi avea la indemina lapte de bivolita.
Merita sa incercati pentru ca e simplu de facut.
Update la postul asta: bocconccini si-au aratat albul perfect, direct la oala lumii.
No comments:
Post a Comment